Eyes of the God: The Weird Fiction and Poetry of R. H. Barlow Book

Makim Gorki - cea mai proeminentă figură a realismului socialist...
I. ÃŽN FAÅ¢A VIEÅ¢II (8/10)
Debutul abrupt câştigă toată stima cititorului: "În faţa Vieţii stăteau doi oameni, amândoi nemulţumiţi de ea."
Aspectul satiric se cristalizează ulterior, în jurul conceptelor de libertate şi dreptate, iar asta cu un oarecare caracter antitetic.

II. SCATIUL MINCINOS ÅžI CIOCÄ‚NITOAREA IUBITOARE DE ADEVÄ‚R (9/10)
Operă cu aspect fabulistic, întruchipând, sub masca diferitelor păsări, tipologii umane. Scrierea prezintă societatea aflată în mrejele ideologiei revoluţionare radicale. O masă de oameni, un conservator siret şi minuţios şi un revoluţionar, un fiu al libertăţii, înflăcărat. În fine - un ideal dus la pierzanie din pricina spectrului său pur-teoretic.

Politica culturală promovată în URSS, ulterior, deoarece Gorki şi-a desăvârşit opera încă înainte de Revoluţie:

"Prieteni, e învins cel ce se teme
De muncă şi se tânguie şi geme
Şi judecă destinul bătăliei
Ascuns în negura filosofiei."

"Afară! Facem zeilor război,
Nu ei să aibă-ntaietate, noi!"

"şi-şi amintiră de caraghiosul piţigoi, căruia îi venise în minte odată să dea foc marii..."

III. CELKAÅž (10+)
Tragedie romanţată a două suflete oropsite, construite în antiteză. Tema banului se îmbină cu tema conştiinţei, "Celkas" prezentând drama omului sărac, lipsit de orice oportunitate de a-şi schimba condiţia socială.

IV. KONOVALOV (10+)
M-a cuprins nostalgia încă din incipit. Memoria afectivă (involuntară) a naratorului, însuşi Gorki (deci opera are caracter autobiografic), este declanşată de un eveniment relatat la ziar: Konovalov, un deţinut liniştit, s-a sinucis. Acesta nu este nimeni altul decât un vechi tovarăş al lui Gorki. Ulterior, este relatată cronologic povestea vieţii lui.
Scrierea prefigurează anumite aspecte existenţialiste (ciudat!), date de conjunctura acţiunii operei...
O altă lume, parcă, scumpă stepă rusă pe care nu am cunoscut-o decât în cărţi.

V. CUM N-AU ÎNGHEŢAT UN BĂIAT ŞI O FETIŢĂ (10/10)
Incipit abrupt: "O tradiţie veche vrea că în povestirile de crăciun, un anumit număr de copii săraci să moară în fiecare an, îngheţaţi."
Gorki e un mare povestitor. Leagă o relaţie atât de strânsă cu cititorul încât oferă iluzia că -acum, după un veac- stai de vorbă cu el.
Dorind să surprindă marile discrepanţe dintre paturile sociale antebelice, Gorki pune în contrast boierii cu doi copii sărmani, având doar hainele de pe ei şi aflaţi în grija unei mătuşi rele.
Şi n-au îngheţat: "e cu totul lipsit de noimă să faci să îngheţe nişte copii care au toate posibilităţile să piară într-un fel mai simplu şi mai natural."

VI. MOÅž ARHIP ÅžI LIONKA (10/10)
Problema care mi s-a înfăţişat după ce am citit nuvela a fost următoarea: în Europa întreagă, la răscrucea secolelor XIX-XX, soarta ţăranilor era aproape funestă, iar în Rusia... ca în orice alt stat. De ce au fost, totuşi, ruşii aceia care au fost capabili de reformă? Nu cred nicidecum că e vorba de pasiunea înnăscută a rusului. Cred că, mai degrabă, ţărănimea şi proletariatul au constituit un exod organizat. Popii -în Rusia- nu şedeau în palate, ci dormeau în chilii sărăcăcioase şi se situau în fruntea oropsiţilor... Au fost închegaţi.

VII. BALOANE DE SÄ‚PUN (7/10)
Titlul este satiric în cel mai înalt grad. Povestirea prezintă clica ficţională a literaţilor ruşi lipsiţi de valoare, dar cu mari pretenţii în ceea ce priveşte gloria. Sunt plini de prejudecăţi, de manierism făţarnic, după cum surprinde însăşi GLORIA personificată: "Ivan! Crede-mă: geniul nu trebuie să ascundă nimic ochilor lumii."

VIII. CÂNTECUL VESTITORULUI FURTUNII (8/10)
"Vestitorul" furtunii -din această proză de o profundă muzicalitate- lasă loc interpretărilor multiple. Desfăşurată pe un fundal celest, descrierea are caracterul profund al unui dedesubt interpretabil. Săracul cititor, cu spirit hermeneutic, prin definiţie, are atâtea posibilităţi de a interpreta, încât acestea se pot înfăţişa la extreme diametral-opuse.

IX. CÂNTECUL ŞOIMULUI (9/10)
O povestire în ramă, o metanuvela, având drept cadru-incipit o şedere pe malul lacului, într-o noapte târzie. "Tabloul" este dat de un "cântec" ce are că morală ideea conform căreia fiecărei fiinţe -chiar şi din interiorul aceluiaşi "regn"- îi este dat un anumit mediu, un anumit scop şi-i sunt "inserate" anumite aşteptări, astfel încât protagonistul -şoim fiind- năzuieşte spre înaltul cerului chiar şi atunci când are aripa rănită. Deznodământul este previzibil: aruncându-se de pe o stanca, "fiinţă" care încearcă să-şi depăşească a sa condiţie... moare.

X. 9 IANUARIE (10+)
Părintele realismului socialist prezintă în această nuvela ziua de 9 ianuarie 1905 -cea care avea să rămână în istorie sub denumirea de "Duminica sângeroasă".
Cuţitul monarhic al ţarului ajunsese nu la osul, ci în măduva ţăranului.
Acum, stau şi mă întreb cum de a fost atât de lesne de înfăptuit Marea REvoluţie Socialistă în Rusia. Ruşii, de când se ştiu, prin structura lor milenară, s-au complăcut în mizerie şi în viciu. Lor, dacă nu le dai pe tavă, nu cer. Dacă nu-i ataci, nu te-atacă (aviz Hitler, Napoleon!).
Cred că liantul revoluţiei socialiste -căci asta prezintă nuvela: o revoluţie socialistă- a fost reprezentat de mişcarea marxistă condusă de micii intelectuali ruşi. Ţăranul orişiunde era exploatat, dar nu orişiunde ţăranii erau grupaţi şi organizaţi.
"Nu vom putea uita ziua de azi!!" -este una dintre ultimele exclamaţii ale nuvelei care exprimă în mod concis faptul că Revoluţia din Octombrie nu a fost o întâmplare, nu s-a făcut brusc, ci a parcurs o serie de etape în care obrazul proletarului a fost tot mai batjocorit.


Andrei TamaÅŸ,
12 martie 2016