Reviews for Zenobia

The average rating for Zenobia based on 2 reviews is 5 stars.

Review # 1 was written on 2020-04-05 00:00:00 Anthony Sims doamne, ce carte. tot viermuind în pelicula lui Gellu și a Zenobiei mi-am dat seama că ea e, că asta e cartea pe care-aș lua-o cu mine pe insula pustie, n-am să insist, am să spun doar că profesorii de la Litere iubesc să te pună într-o astfel de situație, dacă se poate chiar la prima întâlnire. "Da, doamnă", i-am mărturisit, "scriu de mă rup". "Ce shii?, m-a întrebat ea, "Și de ce shii?". "E o infirmitate, doamnă, e din naștere, mă apucă, așa", i-am spus. "Eu am sentimentele mele, îmi vine să și plâng de câte ori vorbesc despre asta, nu pot explica verbal, dacă mi-ați împrumuta o clipă olița, aș plânge în ea ca într-un lăcrimar și poate că m-ați înțelege..." "Poți să plângi", mi-a spus ea, "eu îți sunt ca o sohă", și mi-a întins olița. Am luat-o și am plâns în ea, fiindcă așa trebuia, era o situație, oricum, plângeam la oliță, era un fel de a mă exprima și lacrimile îmi curgeau pic, pic, plutisem toată noaptea în cercuri sublime, voiam să scap de amintirea unei seninătăți prea dureroase, plângeam ca un copil, îmi venea să mor de râs, îmi spuneam: "Cretinule, du-te de cumpără vinete sau plimbă-te pe stradă sau du-te, dracului, la film". vă rog, citiți-o.

Review # 2 was written on 2016-02-22 00:00:00 Cindy Davis Un delicios poem autobiografic în proză, cu bogată încărcătură suprarealistă, perfect eligibil pentru statutul de capodoperă postmodernă românească. Necunoscuta care avea să primească numele Zenobia intervine providențial în viața lui Gellu, după ce el își va fi epuizat etapa frământărilor şi incertitudinilor existentiale şi va fi atins o anumită treaptă a elevării personale. Ea e femeia din perechea primordială: el îi dă un nume, ea este cea fără de care el nu poate evolua. Comportamentul ei are o legătură ancestrală cu universul, de factură ritualic-religioasă: îi citeşte gândurile şi îl mustră pentru lipsa de încredere în sine, îl completează și îl desăvârșește. Personal, cel mai mult mi-a plăcut o anume teorie din capitolul 5, Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceaşcă de cafea fabricată în Suedia. Aici transpare ideea morţii iubirii, potrivit căreia marile amoruri zugrăvite de literatură sunt false, cu excepţia câtorva perechi "alese" să păstreze dragostea în univers, iar unica iubire care există cu adevărat este cea de sine. Pe scurt, cum spunea cineva, Zenobia este o carte despre tot ce crezi că ştii despre iubire, când nu știi, de fapt, nimic.