Noela and That Man in Rio: Two Novellas Book

Un delicios poem autobiografic în proză, cu bogată încărcătură suprarealistă, perfect eligibil pentru statutul de capodoperă postmodernă românească.
Necunoscuta care avea să primească numele Zenobia intervine providențial în viața lui Gellu, după ce el își va fi epuizat etapa frământărilor şi incertitudinilor existentiale şi va fi atins o anumită treaptă a elevării personale.
Ea e femeia din perechea primordială: el îi dă un nume, ea este cea fără de care el nu poate evolua. Comportamentul ei are o legătură ancestrală cu universul, de factură ritualic-religioasă: îi citeşte gândurile şi îl mustră pentru lipsa de încredere în sine, îl completează și îl desăvârșește.
Personal, cel mai mult mi-a plăcut o anume teorie din capitolul 5, Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceaşcă de cafea fabricată în Suedia. Aici transpare ideea morţii iubirii, potrivit căreia marile amoruri zugrăvite de literatură sunt false, cu excepţia câtorva perechi "alese" să păstreze dragostea în univers, iar unica iubire care există cu adevărat este cea de sine.
Pe scurt, cum spunea cineva, Zenobia este o carte despre tot ce crezi că ştii despre iubire, când nu știi, de fapt, nimic.