Opening Doors Within: 365 Daily Meditations from Findhorn Book

Se poate spune că volumul în cauză este un soi de caleidoscop cu încurajări de tot felul. De ce folosesc termenul de „încurajare"? De ce ne trebuie ea? Cine ne-a speriat? Fie că suntem conștienți sau nu, în viață trăim (mai bine spus alegem să trăim) cea mai mare parte a timpului temându-ne. Temerile sunt de toate culorile și formele, iar acolo unde e negru, găsim și alb, cu siguranță, astfel că și încurajările sunt la fel de diverse. Cu toate acestea, acest volum nu se rezumă la a încuraja sau a transmite lecții de viață. Cel puțin, eu nu-l văd așa.

Deschiderea porților lăuntrice e încă un conglomerat de ipostaze prin care noi putem prelua o cale. Hai să spunem că e o paletă de alegeri colorate, ca atunci când ne alegem culoarea cu care ne vom zugrăvi pereții noii case. Fiecare cameră va avea altă culoare, la fel cum și fiecare concepție va purta un anumit ton. Important e ca, per ansamblu, să creăm o armonie de culori, chiar și atunci când alăturăm două nuanțe care par că se contrazic. Ei bine, atunci când facem asta, în concepția spirituală, se numește dihotomie. O întâlnim și în volum prin afirmații de genul: Tu ai propria ta cale de interpretat / Fii în perfectă pace pe măsură ce împlinești voia Mea și mergi pe cărările Mele, cinstindu-Mă sau atunci când întâlnim referiri la liberul arbitru în contrapondere cu citatul de dinainte. Nu sunt sigur dacă aceasta e dihotomia Creatorului Eileenei Caddy și, la un moment dat, chiar pare că preia haina banalei contraziceri, dar să spunem că nu am pătruns îndeajuns de departe sensul cuvintelor.

toată recenzia: